De ce mulţi bolnavi sunt nevoiţi să plătească medicamentele

Noile taxe impuse producătorilor de medicamente, dar şi vechile probleme din sistemul sanitar fac ca tratamentele să fie tot mai inaccesibile pentru bolnavii din România.

Lucian Duţă, fostul şef al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, a afirmat de curând că un mare producător de medicamente (care comercializează unele tratamente unice pentru SIDA, un anestezic şi medicamente pentru poliartrita reumatoidă) va pleca din România, din cauza taxei clawback.

Aceasta pentru că noua taxă impune producătorilor să plătească şi ei o parte din preţul medicamentelor compensate. Deşi Ministerul Sănătăţii susţine că nu a primit nicio notificare în acest sens, controversata taxă clawback a agitat spiritele.

„Decizia privind taxa clawback va fi luată după o analiză de impact, care va fi făcută până în 15 iunie de reprezentanţi ai ministerelor Finanţelor, Sănătăţii, Justiţiei, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi ai industriei de medicamente", explică ministrul Sănătăţii, Vasile Cepoi.

Până atunci însă, din cauza taxei clawback, mulţi producători s-ar putea retrage de pe piaţa românească, lăsând românii fără unele mărci de medicamente.

Unii bolnavi pot rămâne fără tratament

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât, în prezent, un număr mare de bolnavi cronic nu au bani pentru a-şi cumpăra nici măcar medicamentele compensate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS). „Din păcate, 46% din bolnavii cronic întrerup tratamentul chiar şi patru luni pe an din cauza lipsei resurselor financiare", afirma Robert Popescu, CEO în cadrul grupului A&D Pharma, cu ocazia Forumului Industriei Farmaceutice din luna martie.

„În prezent, cei mai mulţi bolnavi cronic îşi cumpără medicamente compensate cu 50%, respectiv cu 90%. Puţini sunt cei care beneficiază de gratuitate prin Programele Naţionale de Sănătate", explică medicul de familie Călin Ciubotaru din Bucureşti.

Constantin (58 de ani) din Vaslui a fost diagnosticat cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) şi, de 12 ani, ia zilnic medicamente. Din păcate, afecţiunea sa nu este cuprinsă într-un Program Naţional, iar în fiecare lună trebuie să scoată circa 200 de lei din buzunar pentru a-şi cumpăra medicamente care îi asigură o funcţie respiratorie normală.

Unele medicamente lipsesc de pe piaţă

Când farmaciile nu-şi primesc banii de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi acumulează datorii mari la distribuitorii de medicamente, se întâmplă adeseori să nu mai achiziţioneze tratamente.

Ele renunţă mai ales la cele costisitoare, aşa cum sunt anumite citostatice şi tratamentele pentru HIV/SIDA, la terapiile pentru hepatite şi pentru diverse boli rare, dar şi la unele antibiotice.

Bolnavii ajung astfel în situaţia de a căuta în alte ţări tratamentele de care au nevoie. Printre medicamentele greu de găsit la ora actuală în România se numără unele citostatice pentru copii şi adulţi, antibiotice, terapia pentru hepatite şi diverse tratamente indicate în cazul unor boli rare.

Paradoxal, nici cele ieftine nu se găsesc

Unul dintre medicamentele care nu există pe piaţa românească în acest moment este metotrexatul, indicat în anumite forme de cancer şi care este tratamentul de primă linie în poliartrita reumatoidă.

Nu este pentru prima dată când bolnavii au rămas netrataţi pentru că acest medicament a dispărut de pe piaţă.

În această situaţie a fost Bogdănel, de 7 ani, tratat de limfom non-Hodgkin la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca. La un moment dat, în timpul tratamentului, medicii i-au spus tatălui copilului că nu mai au medicamentul de bază şi că ar trebui să şi-l achiziţioneze singur de la farmacie sau de la furnizori.

„După mai multe telefoane la diverse farmacii din Cluj, am aflat că pot face comandă de metotrexat, medicamentul de care avea nevoie băieţelul meu, şi că farmacia respectivă este obligată să mi-l aducă în maximum 48 de ore", povesteşte Constantin, tatăl lui Bogdănel. Dacă farmaciile refuză să onoreze o reţetă, bolnavul poate merge la CNAS cu probe şi cu martori, iar CNAS poate anula contractul pe care îl au.

Metotrexatul nu este un medicament scump. „În acest caz, motivul pentru care el nu se găseşte pe piaţă, ca de altfel cele mai multe dintre medicamentele ieftine, este faptul că distribuitorii nu au profit şi, prin urmare, nu-l mai importă", explică prof. dr. Ostin Mungiu.

Putem cere banii înapoi

Au devenit excepţionale situaţiile în care spitalele asigură în totalitate tratamentele bolnavilor. De foarte multe ori, ei sau rudele trebuie să cumpere medicamente şi dispozitive medicale sau să plătească anumite analize de laborator ori investigaţiile imagistice.

„Printre medicamentele cumpărate frecvent de pacienţii români se numără antibioticele, antifungicele, antiviralele, antiinflamatoarele, analgezicele, citostaticele, serurile perfuzabile, medicamentele pentru terapia durerii, terapii cardiace şi digestive", spune Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP).

Solicitarea se face către spital

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevede fapul că pacienţii pot solicita spitalului rambursarea cheltuielilor efectuate pe durata spitalizării.

„Spitalele împiedică în mod voit pacienţii să-şi exercite acest drept prin refuzul de a elibera reţete cu parafa medicului şi cu aprobarea şefului de secţie şi al managerului, aşa cum prevede legea. Prescrierea se face de cele mai multe ori pe bilete fără parafă sau chiar verbal. Sunt cazuri când ea se face prin intermediul asistentelor medicale. Medicul transmite verbal prescrierea, asistenta scrie bileţelul şi îl transmite pacientului. Fenomenul a devenit o obişnuinţă, medicii fiind obligaţi să procedeze aşa pentru că atât unii şefi de secţie, cât mai ales managerii spitalelor au făcut presiuni asupra lor, uneori cu ameninţarea imputării contravalorii reţetelor. Fenomenul a devenit îngrijorător!", este de părere Vasile Barbu.

Reprezentanţii Asociaţiei Naţionale petru Protecţia Pacienţilor acordă consultanţă şi chiar sprijină în instanţă persoanele care solicită rambursarea cheltuielilor efectuate pe durata spitalizării.

„Am reuşit să recuperăm sume de până la 30.000 de lei, plus cheltuielile de judecată", mai spune preşedintele Asociaţiei. Taxa de timbru şi onorariul avocaţilor descurajează însă persoanele care-şicer banii înapoi să meargă în instanţă, mai ales atunci când valoarea lor o depăşeşte pe cea a despăgubirii.

15 iunie este ziua în care se va lua o decizie cu privire la taxa clawback, potrivit ministrului Sănătăţii, Vasile Cepoi.

Acces greoi pe lista compensatelor

România este singura ţară din UE în care există o perioadă de aşteptare de un an până când un nou produs este evaluat pentru a fi inclus în lista compensatelor.

Potrivit prof. dr. Ostin Mungiu, din Iaşi, există o lipsă acută de factori de decizie: „Am fost şeful comisiei care făcea evaluarea medicamentelor propuse pentru a intra în listele de compensate. Dar de la noi, listele mergeau către o altă comisie care avea drept de veto. Acolo se împotmolesc lucrurile". Aşa se explică de ce, în prezent, lista compensatelor datează din anul 2008.

Ce trebuie să ştii despre o acţiune în instanţă

- Banii plătiţi de pacienţi pentru tratamente acoperite de asigurarea socială de sănătate pot fi ceruţi în instanţă în maximum 3 ani de la data efectuării cheltuielilor.

- Se pot adresa instanţei şi pacienţii care au cumpărat medicamente, materiale sau dispozitive medicale fără a avea prescripţie conform procedurii legale. Ei pot chema în judecată şeful secţiei şi managerul, pentru nerespectarea procedurii.
- Durata procesului variază între 8 luni şi 2 ani.

- Acţiunile în instanţă trebuie făcute împotriva spitalului şi a Casei Judeţene cu care spitalul se află în contract.

- Pacienţii trebuie să urmărească dacă toate reţetele sunt menţionate în foaia de observaţie întocmită de spital. În caz contrar, nu au cum să dovedească faptul că ele au fost utilizate.

Le luăm în exces pe cele fără prescripţie

Situaţia compensatelor contrastează puternic cu cea a medicamentelor eliberate fără prescripţie. În timp ce primele se găsesc din ce în ce mai rar, cele la liber abundă în farmacii, dar şi în casele românilor. Cele mai multe persoane abuzează de analgezice pe care şi le administrează oricând şi, oricum, pentru orice tip de durere.

Un studiu recent realizat de oamenii de ştiinţă americani de la Universitatea Northwestern, Chicago, arată că un sfert din utilizatorii de paracetamol îl iau în doze prea mari (limita zilnică este de şase comprimate) şi pe durate lungi. Iar românii nu fac excepţie, mai ales că preţul este accesibil.

Paracetamolul poate fi toxic pentru ficat

De fiecare dată când o doare capul, Andreea (23 de ani) din Constanţa apelează la paracetamol, pe care îl consideră cel mai eficient analgezic. Din păcate, nu ţine cont de numărul pastilelor administrate într-o zi, deoarece merge pe ideea că paracetamolul este un medicament banal şi, prin urmare, inofensiv.

„Cred că sunt zile când iau în total şi opt-zece pastile, câte două-trei pastile odată. Numai astfel pot scăpa de dureri", povesteşte Andreea. Medicii atenţionează că, în cantităţi mari, paracetamolul devine toxic.

„Citiţi cu atenţie prospectul. Dacă se respectă dozele recomandate, paracetamolul este unul dintre cele mai sigure medicamente. Dar în cazul în care se ia în doze mari, prezintă risc crescut de toxicitate hepatică", explică prof. dr. Ioan Fulga, şeful Catedrei de Farmacologie UMF „Carol Davila" din Bucreşti.

Lui Desiree Phillips, o tânără de 20 de ani din Marea Britanie, două pastile în plus de paracetamol faţă de doza recomandată i-au fost fatale. Potrivit site-ului dailymail.co.uk, Desiree lua acest medicament pentru a suporta mai uşor durerea cauzată de o intervenţie chirurgicală la sân.

Însă starea tinerei s-a deteriorat într-atât încât a avut nevoie de un transplant de ficat. Din păcate, organismul său a respins organul transplantat şi, la scurt timp, a decedat.

Nici paracetamolul sinus, recomandat mai ales pentru răceală, nu trebuie administrat în doze mari, întrucât poate da tahicardie (n.r. - bătăi rapide şi neregulate ale inimii), palpitaţii şi anxietate