Ce risca firmele daca deduc integral TVA la achizitia de autovehicule? Cine trebuie sa justifice deducerea integrala? Ce TVA va fi colectat la revanzare? Modificarile repetate ale Codului Fiscal au in general un efect negativ asupra mediului de afaceri. Uneori chiar si cand sunt bineintentionate, efectele secundare coplesesc bunele intentii initiatorilor. Cel mai bune exemplu este reintroducerea deductibilitatii totale a TVA la achizitia de masini, la cheltuielile cu combustibilul si cu reparatiile in cazul folosirii autovehiculului exclusiv in scopul desfasurarii activitatii. Din start, exista cativa pierzatori in urma introducerii acestei prevederi, pentru ca ea este insotita de introducerea deductibilitatii de 50% la masinile folosite si in scop personal si in cazul leasingului. Insa apar si alte intrebari? Cum se va demonstra “folosirea exclusiva in scopul desfasurarii activitatii”? Cine trebuie sa demonstreze, Fiscul sau agentul economic? Ce se intampla in cazul in care o companie a dedus eronat integral TVA? Ce statut va avea din punct de vedere al TVA o operatiune de revanzare a autoviculului pentru care a fost aplicata deducerea de 50%? Ce baza de impozitare va fi luata in calcul la revanzare?
Pana la 1 ianuarie 2012, firmele romanesti au suportat costurile crizei impuse de strategia guvern-FMI inclusiv prin suspendarea, cu cateva exceptii, a deductibilitatilor cu achizitionarea de masini, a cheltuieilor cu combustibilul si cu reparatiile, atat in ceea ce priveste TVA, cat si a impozitului pe profit. Companiile au cautat solutii, cea mai frecventa fiind achizitionarea masinilor prin leasing, scutit de la aplicarea acestei prevederi. Prima zi a anului a venit cu o veste buna din partea guvernului: chiar daca nu se recunostea deductibilitatea acestor cheltuieli in totalitate, se recunostea 50% din valoarea acestora. Iar de la 1 iulie 2012, ultima modificare a Codului Fiscal, parea, cel putin la prima vedere, ca va reninstaura normalitatea: se reintroducea deductibilitatea totala in cazul folosirii autovehicului exclusiv in scopul desfasurarii activitatii.
Insa aparea si prima problema: definirea sintagmei “exclusiv In scopul desfasurarii activitatii economice a persoanei impozabile”. Insa vestea cea mai proasta viza extinderea sferei limitarii deducerii TVA in cazul celor care nu utilizeaza autoturismul “exclusiv in scopul activitatii economice” si asupra leasingului, inchirierii, reparatiilor, intretinerii si altor cheltuieli legate de acesta. Contractele de leasing au fost folosite atat pentru finantare, cat si pentru a evita bariera ridicata in 2009, odata cu introducerea masurii suspendarii deductibilitatilor. Efectul actualelelor modificari va fi probabil o reducere a apetitului companiilor de a-si innoi parcul auto, cu un efect direct asupra pietei auto si in special celei leasingului auto. Daca se dorea combaterea fenomenului achizitionarii de masini scumpe pe firma, se putea introduce un plafon, solutie propusa in 2008 de Gabriel Biris, partener la BirisGoran.
Deducerea integrala, regula sau exceptie?
Noile prevederi au trezit in piata reactii impartite. Tudor Nedelea, directorul practicii de Taxe din cadrul firmei de avocatura DLA Piper considera ca, in fapt, TVA aferenta detinerii si utilizarii de autoturisme ramane, ca regula generala, integral deductibila, in cazul in care autoturismele sunt utilizate exclusiv in scopul desfasurarii activitatii economice a persoanei impozabile. Totusi, potrivit prevederilor Codului fiscal in vigoare incepand cu 1 iulie 2012, dreptul de deducere a TVA aferenta achizitiei, importului, achizitiei intracomunitare, inchirierii sau leasingului de autoturisme care nu sunt utilizate exclusiv in scopul desfasurarii activitatii economice a persoanei impozabile este limitat la 50% din cuantumul taxei achitata furnizorului/prestatorului”.
Problema noua care apare este demonstrarea caracterului exclusiv al folosirii autovehiculelor. Potrivit lui Nedelea, “pentru a putea demonstra utilizarea autoturismelor exclusiv pentru scopul desfasurarii activitatii economice, persoanele impozabile din perspectiva TVA care nu se regasesc deja in lista de exemple prevazuta de Codul fiscal, ar putea pune la dispozitia organelor de inspectie fiscala, spre exemplu foi de parcurs, sau rapoarte emise de companiile de urmarire a flotelor auto prin sisteme GPS. Aceste documente ar trebui sa justifice faptul ca autoturismele in discutie nu au fost utilizate sub nicio forma in alte scopuri decat cele privind desfasurarea activitatii economice (spre exemplu, scopuri personale). In caz contrar, mai exact, daca persoana nu va putea demonstra pe baza documentelor justificative utilizarea exclusiva a autoturismului in scopul desfasurarii activitatii economice, persoana impozabila va avea dreptul de a deduce numai 50% din valoarea TVA aferenta detinerii sau utilizarii autoturismului”.
Uz personal vs. uz in scopul activitatii
Proiectul de hotarare pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal - publicat pe site-ul MFP pe data de 21 iunie - aduce lamuriri suplimentare in legatura cu criteriile definirii sintagmei “utilizarea in scopul activitatii economice a unui vehicul”. Aceasta ar cuprinde, “fara a se limita la acestea: deplasari in tara sau in strainatate la clienti/furnizori, pentru prospectarea pietei, deplasari la locatii unde se afla puncte de lucru, la banca, la vama, la oficiile postale, la autoritatile fiscale sau utilizarea vehiculului de catre personalul de conducere in exercitarea atributiilor de serviciu”. Singura problema este ca autovehiculul trebuie utilizat exclusiv in aceste scopuri. In plus, in cazul deplasarii la locatii unde se afla puncte de lucru, nu intra si transportul de acasa la lucol de munca. Motivul: “In cazul vehiculelor utilizate pentru transportul angajatilor la si de la locul de munca se considera ca vehiculul este utilizat in scopul activitatii economice atunci cand exista dificultati evidente in folosirea altor mijloace de transport adecvate, cum ar fi lipsa mijloacelor de transport in comun, decalajul orarului mijloacelor de transport in comun fata de programul de lucru al persoanei impozabile. Reprezinta vehiculele utilizate de angajator pentru transportul angajatilor la si de la locul de munca vehiculele utilizate pentru transportul angajatilor de la resedinta acestora/locul convenit de comun acord la locul de munca, precum si de la locul de munca la resedinta angajatilor/locul convenit de comun acord. Prin angajati se intelege salariatii, administratorii societatilor comerciale, directorii care isi desfasoara activitatea in baza contractului de mandat, potrivit legii si persoanele fizice rezidente si/sau nerezidente detasate, potrivit legii, in situatia in care persoana impozabila suporta drepturile legale cuvenite acestora.”.
Cu alte cuvinte, transportul la si de la locul de munca al angajatilor in conditiile in care se gasesc mijloace de transport in comun este considerat uz personal al vehiculului.
Potrivit normelor, “se considera ca un vehicul nu este utilizat exclusiv in scopul activitatii economic, in situatia in care, pe langa utilizarea in scopul activitatii economice, vehiculul este utilizat ocazional sau de o maniera continua si pentru uz personal. Daca vehiculul este utilizat atat pentru activitatea economica, cat si pentru uz personal, se limiteaza la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpararii, achizitiei intracomunitare, importului, inchirierii sau leasingului si a taxei aferente cheltuielilor legate de acesta”.
Contribuabilul, si nu Fiscul, trebuie sa justifice
Petru a putea fi aplicata deducerea integrala, contribabilii, si nu Fiscul trebuie sa justifice utilizarea exclusiv in scopul afacerii a vehiculelor. Acest lucru se face pe baza documentelor justificative si prin intocmirea foii de
parcurs care trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii: categoria de vehicul utilizat, scopul si locul deplasarii, kilometrii parcursi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs. Persoana impozabila care aplica deducerea limitata de 50%, si nu cea totala, nu trebuie sa faca dovada utilizarii vehicului in scopul activitatii economice sau pentru uz personal cu ajutorul foii de parcurs.
In motivarea obligativitatii persoanei impozabile de a justifica utilizarea exclusiva, MFP invoca, in normele de aplicare, Hotararea Curtii Europene de Justitie in Cauza C-268/83 D.A. Rompelman si E.A. Rompelman - Van Deelen impotriva Minister van Financien, care a decis ca “in vederea exercitarii dreptului de deducere a taxei orice persoana impozabila trebuie sa detina documentele prevazute de lege pentru deducerea taxei si sa intocmeasca foaia de parcurs care trebuie sa contina cel putin urmatoarele informatii: categoria de vehicul utilizat, scopul si locul deplasarii, kilometri parcursi, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs”.
Riscuri: CAS si impozit pe venit
Dar ce risca contribuabilul daca nu detine documentele justificatoare utilizarii exclusive a autovehicului? Nu numai nerecunoasterea deductibilitatilor, si incadrarea la drept de deducere limitat de 50%, ci si asimilarea restului de 50% ca venit salarial sau avantaj in natura, ce ar conduce la aplicarea impozitului de 16% pe venituri si a contributiilor sociale.
O alta problema va aparea la revanzarea autoturismului. In cazul aplicarii deductibilitatii totale lucrurile sunt clare, va fi o operatiune scutita de TVA. Atentie insa: “in cazul livrarii de bunuri a caror achizitie a facut obiectul limitarilor speciale ale dreptului de deducere scutirea se aplica numai in situatia in care achizitia bunurilor a facut obiectul limitarii totale a dreptului de deducere. Scutirea nu se aplica pentru livrarea bunurilor a caror achizitie a facut obiectul restrictionarii la 50% a dreptului de deducere”. Cu alte cuvinte, in cazul vanzarii unui autoturism caruia i-a fost aplicata o deducere de 50%, in cazul revanzarii va trebui colectata TVA, si nu 50%, ci 100%.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu