Dezvăluiri din viaţa Andreei Esca! Câte case a avut şi care îi sunt cele mai dragi lucruri

Andreea Esca a făcut o serie de mărturisiri în revista The One despre câte case a avut şi ce amintiri o leagă ce acele locuri.

Prezentatorea de la Pro TV a fost invitată la lansarea cărţii Marea casă, semnată de Nicole Krauss, unde va trebui să spună ce înseamnă pentru ea cuvântul casă.

Andreea Esca a căutat în cutiuţa cu amintiri şi a realizat că sunt foarte multe locuri dragi sufletului său pe care le poate numi "acasă".

Jurnalista şi-a amintit despre prima ei maşină, o Dacia 1300, cu care îi plăcea să-şi plimbe toţi colegii. Tot gândindu-se, în minte i s-au ilustrat imagini din vremea copilăriei, casa bunicii, iar apoi gândurile au condus-o spre timpurile în care înota în bazinul de la 23 August.

"Mi-am amintit prima mea locuinţă cu două camere din Vatra Luminoasă. Şi ea ar putea povesti atât de multe... Acolo au intrat şi au ieşit oameni dragi mie, acolo am fost iarăşi la mine acasă. În jurul casei bunicilor mei din Braşov aş avea de ţesut destule istorii despre vacanţele de iarnă pe care le petreceam cu cei doi veri ai mei Dan şi Horaţiu. De fiecare dată când aud sunetul gazului într-o sobă de teracotă, mă gândesc la acea casă şi la băile în vană pe care ni le făcea Buni după ce ne chinuia cu „lecturatul".

Şi de casa unde stătea Mamaie, pe care apoi au demolat-o comuniştii, mă leagă la fel de multe amintiri. Maşina de cusut Singer, a bunicii mele preferate, de la Bucureşti, ar apărea cu siguranţă în multe istorioare. Mamaie ne făcea haine frumoase tuturor când avea timp, iar eu şi verişoara mea Alina ne repezeam să pedalăm şi noi, cum se ridica bunica să facă altceva, ajungând inevitabil să comitem o boacănă.

Visez adesea casa , dar n-am curaj să mă duc pe strada aceea nici acum. Am încercat o dată, mi s-a părut că nu mai recunosc nimic, printre nişte blocuri oribile, şi am fugit.

Bazinul de înot de la 23 August cu mirosul lui de clor şi cu sunetul asurzitor al fluierelor şi al aparatelor de uscat părul în vestiar ar fi bun pentru a povesti despre muncă, sacrificii, ambiţie, competiţie, gustul succesului şi al eşecului.

Liceul Lazăr şi Parcul Cişmigiu sunt „acasele" din capitolul dedicat superbei mele adolescenţe. Şi aşa mai departe până în zilele noastre, când aş povesti despre Muzeul Satului, de pildă.

De fapt, locurile şi obiectele nu sunt decât nişte imagini concrete ale memoriei şi iubirii. Ale trăirilor de care ne este dor. Voi aveţi poveşti cu „acase"?", a mărturisit Andreea Esca în revista The One.